Mori

-Sunt mori de vant!Sunt mori de vant!Sunt mori de vant!Sunt mori de vant!

-Nu-nteleg de unde vezi tu mori de vant…

-Sa am paduchi si limbrici daca sunt mori de vant!Sa am urechi de magar, sa mananc tot mai rar sau sa ajung gropar la cercul polar daca sunt mori de vant.Sunt mori de vant.Sunt mori de vant .Sunt mori de vant.Sunt mori de vant mori de vant mori de vant.Erau mori de vant.

-De unde ai vazut tu mori de vant?

(Cei doi se contrazic timp de zece minute , dupa care al doilea cedeaza)
-SANCHO!

Am schimbat melodia imediat caci nu mai rezista nici unul dintre noi.Desi eram numai doi, am zis sa incercam “Insula” sau Toboso”.

I-am zis sa incerce sa nu zdrangane borcanul atat de tare, sa nu atraga atentia.Toata idea era sa ne ferim, sa vorbim in soapta si sa ne incalzim.Nu am avut incotro nici eu, nici ea, caci boboanele se lipisera intre ele.Se vedea pe borcan, era transparent, si din cauza caldurii din camera, se topisera putin, dar nu intr-atata incat sa se prelinga si sa devina una singura.

Nici un chef nu aveam de lucru.Nici eu un ma simteam in stare sa imi atribui pe moment titlul de Craftymaster, nici ea de Spellingcorrector.Acum eram amandoi niste magicieni sub acoperire.Nu eram nici imbracati corespunzator, nici nu aveam cartulia de formule magice la noi, dar puteam sa cantam impreuna cantecul acela vechi.Din nou ii zic:”Nu mai zdrangani nenorocirea aia de borcan:nu vezi ca se intorc toti dupa noi de parca am fi cine stie ce fugari din vreun penitenciar?”

“Auzi.Tu ai vrut din bomboanele mele.Nu-s eu vinovata ca bamboanele mele-s cu rubarba si ale tale nu.”

Avea dreptate si mi-am spus ca ar fi de bun simt sat ac din gura.Am ascultat in continuare cum se amestecau bomboanele in cele doua borcane, lovindu-se in permanenta de peretii lor.Ea tot vorbea despre castraveciori in otet, dar eu nu imi puteam lua gandul si ochii de pe o fata zambitoare de pe un caiet oarecare.Mai degraba e sfidator, ciudat, bolnav zambetul acela, dar in niciun caz dragut ori simpatic.Zici ca asteapta cu un iatagan la spate.

Niciunul nu intelegea ce se intampla.Ziceau ceilalti ca au ajuns la Toboso au ajuns la Toboso, ce bine ca au ajuns la Toboso, cat de mult au vrut sa ajunga la Toboso,

Dar ne era imposibil de imaginat unde e Toboso asta.In lipsa contactului cu realitatea,

Ne-am apucat san e promite-mi unul altuia chestii: ca nu o sa ne purtam unul altuia vreun tricou, indiferent de situatie, ca vom imparti orice muratura, ca ne vom sterge pe fata cu acelasi prosop cand vom fi plecati amandoi din tara si ca nu vom lasa timpul sa ne imbatraneasca.Totusi, cu toate ca am fost grijulii,am golit borcanul meu.

-Iti amintesti cand am gasit pe jos dintele ala uman?!

-Si cainele era sa il inghita?A fost un moment groaznic!

Un moment urat, dar compensat de multe altele ceva mai bune: cand am dat cu capul de o bara la sanius sau cand am luat amandoi cele mai slabe note….nimeni nu stie toate astea.Vor ramane incuiate in vreun borcan sau ceva etans, san u fuga din cauza timpului, sau vor reveni intr-o buna zi.

-L-am golit, ai innebunit?!

-Lasa…si altii au iubit Parisul, nu numai tu.

(Nu ii intelesesem fraza, parea sarcastica dar in orice caz, n-am mai luat-o in seama si am desfacut borcanul ei.)

De-odata am inceput sa visam toti din incapere.Lumina nu era difuza, dar parca zburau peste tot castraveciori in otet .Era groaznic de cald, si incepuse sa miroasa a lut.Toata cladirea era facuta din lut ciudat care prindea mereu un miros specific de la umezeala si caldura.

-Haideti afara sa alergam in toate directiile!

-Haideti sa scorojim peretii!

-Haideti sa plantam flori peste tot!Apoi, sa desenam cu creta peretii!

-Haideti sa cantam!

Era ciudat cum au inceput toti sa doreasca sa actioneze impreuna, dar era ceva de bun augur.Niciuna dintre optiuni nu fusese aleasa, decat ca am inceput toti sa vorbim despre de toate: flori, copaci, natura chiar, melci, viata in general si cutii.

Era placut sa vezi cum domneste pretutindeni unitatea.Nu in aer, dar in sufletele si zambetele copiilor.Pareau detasati de probleme, de realitate si chiar de mirosul intepator, si nu le simteau lipsa fratilor, surorilor, cainilor, pisicilor.